Frații nu trebuie să fie prieteni în fiecare minut

Pe lista de dorințe a multor părinți, imediat după „să fie sănătoși”, stă un rând scris mai mărunt: „și să se înțeleagă între ei”. Ne imaginăm doi copii care își spun secrete și, peste ani, vin împreună la masa de duminică. Între timp, unul a tras cu degetul o linie invizibilă pe mijlocul canapelei, iar celălalt tocmai a trecut-o cu un picior. Intenționat, se înțelege.

Rândul acela e frumos, dar e al nostru. Când devine regulă a casei, le cerem copiilor ceva ce nici adulții nu reușesc: să se placă în fiecare minut cu cineva pe care nu l-au ales.

Certurile vin la pachet

Academia Americană de Pediatrie (AAP) scrie că relația dintre frați se schimbă firesc, uneori de la o oră la alta, și că frații se vor certa oricâte seri de jocuri ai organiza. Dimineața construiesc împreună un oraș din cutii, la prânz unul anunță că celălalt i-a stricat viața, iar seara fac front comun în fața unui văr. Toate trei momentele spun ceva adevărat despre ei.

Raising Children Network, o platformă australiană pentru părinți, explică de ce: copiii își formează încă abilitățile emoționale, sociale și de rezolvare a problemelor, așa că o ceartă pornește ușor când unul vede o situație ca nedreaptă sau simte că fratele nu-l înțelege. Certurile se răresc pe măsură ce copiii cresc, iar una rezolvată corect, fără ca cineva să fie rănit, devine un exercițiu de negociere. Cu un partener de exercițiu care nu pleacă acasă la final.

Prietenia nu vine la comandă

Cu toate astea, e greu să nu scapi un „Sunteți frați, ar trebui să vă iubiți!” în mijlocul scandalului. Cerută pe ton de regulament, afecțiunea sună pentru copil ca încă o sarcină de bifat, între teme și dinții spălați. Mai mult ajută ocaziile în care e ușor să fie de aceeași parte: pentru frații care se întrec în orice, AAP sugerează jocuri în echipă sau jocuri la care nu se ține scorul. Și timp între patru ochi cu fiecare copil, fără frații prin preajmă, fie și o discuție la culcare.

Pentru preadolescenți și adolescenți, Raising Children Network sugerează ca fiecare să aibă spațiul lui: o cameră în care ceilalți intră doar dacă sunt invitați, lucruri pe care nu e obligat să le împartă, timp cu prietenii fără fratele după el. Prietenii se aleg după gusturi comune, frații nu, iar puțin aer între ei le poate face loc să se caute de bunăvoie.

Corect nu înseamnă identic

Cine a primit felia mai mare, cine a ales jocul data trecută, de ce celălalt are voie să stea mai târziu. Raising Children Network o spune direct: tratamentul corect nu e neapărat același tratament, iar de la un copil de șase ani poți avea alte așteptări decât de la unul de trei. Cu cei mari, sfatul e să nu intri în dezbateri despre ce e egal, ci să explici că vârsta aduce alte permisiuni și alte responsabilități, cu grijă ca fiecare să fie tratat asemănător la vârste asemănătoare. Dacă cel mare a primit telefon la o anumită vârstă, cel mic va ține minte data mai bine decât tine.

Mai greu se vede capcana inversă. AAP avertizează că e simplu să te adaptezi mereu copilului mai mic, pe motiv că celălalt „înțelege”, iar asta poate naște resentimente. Așa că alegeți pe rând activități care îi plac fiecăruia, inclusiv celui care „înțelege”.

Când intervii și când rămâi deoparte

Partea care chiar ține de adult e ca cearta să rămână sigură și corectă. Cu frații mici intervii mai des, cu cei mari tot mai rar, scrie AAP, însă regulile casei rămân clare: nu se lovește, în camera celuilalt se intră cu permisiune. O neînțelegere simplă o pot rezolva și singuri. Când apar țipetele, vorbele care rănesc, violența fizică, amenințările sau intimidarea, cearta se oprește pe loc. Iar dacă nu reușesc singuri sau te îngrijorează starea unuia dintre ei, AAP recomandă să intri ca parte calmă și neutră și să asculți imparțial înainte să hotărăști ceva.

Când nu mai e o ceartă obișnuită

Certurile între frați sunt frecvente, dar agresivitatea fizică repetată, amenințările, intimidarea, umilirea intenționată, distrugerea lucrurilor celuilalt sau orice comportament care îl face pe un frate să se teamă nu sunt obișnuite și nici în regulă, avertizează Raising Children Network. Aici e nevoie de sprijin de specialitate, iar platforma sugerează o discuție cu medicul de familie, cu pediatrul sau cu un psiholog. Iar dacă pe tine te copleșesc certurile, cere și tu sprijin: familia, prietenii, alți părinți.

Poate rândul de pe lista de dorințe merită rescris cu creionul: să știe să se certe fără să se rănească și să găsească drumul înapoi unul spre celălalt. Linia invizibilă de pe canapea rămâne în vigoare până la primul desen animat pe care vor să-l vadă amândoi.