Prieteni la voi acasă. Cum pregătești o întâlnire cu loc pentru joacă

Vine un prieten la joacă. Copilul tău întreabă de trei ori cât mai este, iar tu aduni lucruri de pe canapea de parcă invitatul ar veni să verifice ordinea. Ai pregătit creioane, hârtie și o idee de activitate. După sosire, cei doi se joacă de-a spionii și îți cer să vorbești mai încet. Activitatea ta mai așteaptă.

Pe cine invităm?

„Pe cine ai vrea să chemi la noi?” e un început mai bun decât să stabilești întâlnirea și să anunți copilul după. Raising Children Network, o platformă australiană pentru părinți, recomandă ca școlarul să participe la alegerea invitatului. Prietenia dintre adulți ajută la organizare, dar nu îi obligă și pe copii să aibă chef unii de alții în fiecare sâmbătă.

Prima vizită nu trebuie să ocupe toată după-amiaza. Pentru copiii mici, Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă, la început, aproximativ o oră și un singur invitat. La școlari, durata o discutați în funcție de ce vor să facă și de programul familiilor. Dacă musafirul are nevoie de părintele lui la început, acesta rămâne un timp, până se acomodează copilul.

Câteva mesaje între adulți

Înainte să înceapă joaca, aveți de lămurit cine stă cu copiii, cum vă găsiți la telefon și la ce oră se termină vizita. AAP recomandă să discutați și despre alergii alimentare, animale și regulile casei. Dacă aveți un câine, e util să afli dinainte că invitatului îi este teamă de el. „E blând” nu îl face mai puțin înfricoșător pentru copilul rămas în ușă.

Pentru invitat, casa ta e un loc nou. Îi arăți baia, unde țineți apa și în ce cameră se pot juca. O regulă precum „Mingea rămâne afară” se înțelege mai ușor decât „Să fiți cuminți”. Iar despre jocurile pe ecran vă înțelegeți între adulți înainte de vizită, ca cei mici să știe de la început ce ați stabilit.

Unele jucării rămân deoparte

Copilul abia așteaptă vizita, dar tocmai a ascuns ursul cu care doarme. Să vrei un prieten în casă și să nu vrei să-i dai ursul sunt două lucruri care se împacă. În ghidul despre împărțirea jucăriilor, Raising Children Network recomandă să puneți deoparte câteva obiecte importante. Acolo intră și construcția începută ieri, pe care nimeni n-are voie s-o transforme încă în altceva.

Pentru joaca împreună alegeți alte lucruri: piese de construit, figurine, un joc pe care îl cunosc amândoi. Copilul te ajută să le scoateți și să le faceți loc. Înțelegerea despre ce rămâne deoparte se păstrează și după sonerie. Ursul nu reapare în mijlocul camerei, scos de tine din dulap cu un „Hai, dă-i-l și lui puțin”.

Ai o idee. Ei au deja alta.

Tu ai scos hârtia pentru desen, ei fac din ea bilete la spectacol. Urmează alegerea locurilor, schimbarea spectacolului și încă o rundă de bilete. Reprezentația n-a început, dar amândoi sunt ocupați și se amuză. AAP recomandă să pregătești materiale și idei fără să încarci vizita cu un program. Nu trebuie să ajungă la reprezentație ca să se fi jucat.

O idee de rezervă prinde bine când amândoi îți spun că nu mai știu ce să facă. Atunci le poți propune un joc scurt sau un desen comun. Dacă se amuză deja, las-o deoparte, inclusiv dacă ai stat aseară să-i cauți instrucțiunile. Timpul pe care l-ai petrecut pregătind-o nu îi obligă să o încerce.

Cât de aproape rămâi

Între trei și cinci ani, stai aproape și urmărește jocul. Raising Children Network arată că preșcolarii se joacă uneori împreună, alteori alături sau separat. Dacă unul desenează și celălalt așază figurine, uită-te cum se simt înainte să-i chemi la aceeași activitate. Uneori sunt bine așa, deși tu ai invitat doi copii și te așteptai la un singur joc.

Între șase și zece ani, le lași mai mult spațiu să-și aleagă jocul și să negocieze regulile. Rămâi prin apropiere, fără să hotărăști tu ce urmează la fiecare „Nu așa!” care se aude din cameră. Când îți cer ajutorul, îi asculți pe amândoi, inclusiv dacă primul care ajunge la tine este copilul tău.

Din toate jucăriile, o vor pe aceeași

În cameră sunt destule jucării. În acel moment contează o singură mașină. „Dă-i-o, că e musafir” vine repede, mai ales când vrei să fii o gazdă bună. Înainte să decizi, merită să afli cine se juca, cine a cerut și ce au încercat deja. Aveți câteva variante: folosirea pe rând, un schimb după ce se termină cursa sau alegerea altei jucării. Începeți cu ceva concret: „După cursa asta, schimbați?”

Când apar împingeri, lovituri ori jigniri, intervii. „Nu te las să împingi. Ne oprim puțin.” Oprești lovirea, îi separi și ajuți copilul rănit; discuția despre ce s-a întâmplat vine după ce se liniștesc. Dacă joaca se reia cu aceleași lovituri, vizita se încheie și vorbești cu celălalt părinte.

Plecarea începe înainte de sonerie

Se joacă bine exact când vine momentul să plece, iar tu tocmai te așezaseși. Anunțul dat din timp le lasă loc să termine ceva: „Mai aveți zece minute, apoi strângem.” La cei mici, îl legi și de ce fac: „Terminați desenul acesta și apoi ne luăm rămas-bun.” Ora rămâne cea stabilită, iar tu ajuți la strâns și, unde e nevoie, la încălțat.

Mai târziu, când strângeți, afli ce i-a plăcut și dacă ar vrea să se revadă. Dacă a existat o ceartă, vorbiți și despre ea, fără să pierdeți din vedere restul după-amiezii. Data viitoare ajustați ce a fost greu: durata, jocul ales sau jucăriile lăsate la îndemână. Uneori nici nu apuci să strângi toate piesele, că apare întrebarea: „Mai vine și mâine?”