„Mi-e rușine să întreb.” Cum vorbiți despre menstruație

„Mi-e rușine să întreb” se spune rar cu voce tare. Mai des arată ca o tăcere sau ca o căutare pe internet făcută pe ascuns. Așa că, dacă fiica ta nu întreabă nimic despre menstruație, asta nu înseamnă că nu vrea să știe. Cele mai multe fete o au pe la doisprezece ani. Poate veni însă și de la opt ani, notează Serviciul Național de Sănătate britanic (NHS), deci discuția își are locul încă din clasele primare.

Dacă ați vorbit deja despre schimbările din pubertate, menstruația e capitolul la care intrați în detalii practice.

Mai multe discuții scurte, cu cuvinte adevărate

Menstruația se discută cel mai ușor pe bucăți, nu într-o ședință solemnă la masă. Un pretext bun e o reclamă la tampoane sau pachetul de absorbante pus în coșul de cumpărături. Mulți adulți au aflat tot ce știu din reclame și de la colega de bancă. Așa că ștacheta e jos, iar „Tu ce știi deja despre menstruație?” e un început foarte bun. O întrebare prea jenantă poate veni și pe un bilet sau într-un mesaj.

La menstruație, uterul își elimină stratul interior, care iese prin vagin sub formă de sânge. Pentru un copil de opt ani poate fi destul, împreună cu ideea că e ceva normal, care face parte din creștere.

De obicei vorbește mama, iar băieții află și ei

Pentru cele mai multe fete, discuția firească e cu mama. A trecut prin aceleași întrebări și poate povesti cum a fost la ea. O asemenea poveste face subiectul mai puțin solemn decât orice explicație. Dacă mama nu e aproape sau fiica ta preferă pe altcineva, poate vorbi tatăl, o rudă sau medicul de familie. Pentru unii tați, raionul cu absorbante a fost ani de zile un culoar străbătut în viteză, cu ochii în tavan. Acasă e altfel: tatăl n-are de ce să iasă din cameră la primul cuvânt.

Și băieții au nevoie să afle despre menstruație: partea practică, schimbările de dispoziție și motivul biologic. Un băiat care știe ce e menstruația are mai puține motive să facă glume când îi cade unei colege trusa din ghiozdan.

Cât sânge, cât de des și dacă doare

Întrebările sunt concrete: cât de des vine, cât sânge iese, dacă doare și ce face dacă o prinde la școală. Cantitatea îi sperie pe mulți. Într-o menstruație întreagă se pierd cam între douăzeci și nouăzeci de mililitri, adică între una și cinci linguri, și nu dintr-odată. Prima menstruație poate aduce sânge roșu aprins sau doar câteva pete maronii, iar ambele variante sunt normale.

Menstruația nu o împiedică să facă sport. La înot poate merge cu tampon sau cu cupă, când se simte pregătită pentru ele.

Produsele, scoase din pachet

Merită să-i arăți dinainte absorbantele, chiloții menstruali, tampoanele și cupa menstruală, cum se folosesc și cum se aruncă. La început, cel mai simplu e de obicei cu absorbante sau chiloți menstruali, fiindcă tampoanele și cupa cer exercițiu.

Absorbantul sau tamponul se schimbă o dată la câteva ore, de la patru până la opt, după cât de abundentă e sângerarea. Tamponul nu se ține mai mult de opt ore, iar Academia Americană de Pediatrie recomandă să nu fie purtat peste noapte. Pentru somn sunt bune absorbantele mai lungi.

Întrebarea pe care multe fete n-o pun: se poate pierde un tampon în corp? Nu. Tamponul rămâne în vagin, iar sfoara de la capăt stă în afară.

Trusa din ghiozdan

Prima menstruație poate veni oriunde, așa că ajută o trusă mică în ghiozdan, cu câteva absorbante și o pereche de chiloți de schimb. Stabiliți împreună cui îi spune la școală: învățătoarei sau, în gimnaziu, dirigintelui, asistentei de la cabinetul școlii, dacă există, sau ție, la telefon. Dacă se pătează hainele, un hanorac legat în jurul taliei o ajută până se poate schimba.

Ce e normal în primii ani

La început, corpul are nevoie de timp ca să prindă un ritm, iar în primii doi ani ciclurile sunt foarte des neregulate. Între începutul unei menstruații și al următoarei pot trece de la douăzeci și una până la patruzeci și cinci de zile, uneori mai multe. Un calendar o ajută să vadă tiparul.

Un lucru de spus limpede, pe măsura vârstei: de la prima menstruație, o sarcină devine posibilă dacă are relații sexuale. Discuția despre contracepție vine la momentul ei.

Durerile de burtă sunt frecvente. Le poate calma un antiinflamator, ca ibuprofenul, sau paracetamolul, în doza de pe prospect pentru vârsta ei. Merge și o sticlă cu apă caldă învelită într-un prosop, ținută pe burtă, sau o plimbare.

Unele fete devin mai iritabile chiar înainte de menstruație sau în primele ei zile. Puțin mai multă liniște ajută toată familia, iar întrebarea „Ce ai, ești la ciclu?” nu ajută pe nimeni. Dacă schimbările de dispoziție o necăjesc mult sau îi încurcă viața de zi cu zi, merită o discuție cu medicul de familie.

Când mergeți la medic

La îndoială, întrebați medicul mai devreme. Pediatrii americani recomandă consultul dacă semnele pubertății apar înainte de opt ani. NHS îl recomandă dacă menstruația n-a venit până la cincisprezece ani, sau până la treisprezece când nu se vede niciun alt semn de pubertate. Mergeți și dacă ciclurile sunt încă neregulate la doi ani după prima menstruație.

Sângerarea abundentă e alt motiv de consult. La început poate apărea din când în când, dar contează dacă ține mult sau o încurcă în viața de zi cu zi. Semnele de urmărit: absorbantul sau tamponul schimbat la una sau două ore, nevoia de două produse deodată, o menstruație mai lungă de șapte zile. La fel cheagurile mai mari de aproximativ doi centimetri și jumătate și sângele care trece pe haine sau pe așternut. Contează și oboseala ori lipsa de aer simțite des. Sângerarea dintre două menstruații merită și ea o întrebare.

Programați o consultație și dacă durerea nu cedează la măsurile obișnuite sau o ține departe de școală și de activitățile zilnice. Dacă durerea e severă ori mai puternică decât de obicei, iar analgezicele nu au ajutat, NHS recomandă să cereți o consultație urgentă.

Ziua pentru care s-a pregătit

Cu trusa în ghiozdan și cuvintele spuse de câteva ori, prima menstruație rămâne o zi importantă, dar una pentru care știe ce are de făcut. Semnul că discuțiile au mers e mărunt: absorbantele apar pe lista de cumpărături, scrise de mâna ei.